Binevenită iniţiativa Şcoalii Generale Nr. 4 Bistriţa de a dezbate această problemă, în cadrul Programului Naţional de Prevenire a violenţei în şcoli. În ultimul timp iau amploare diverse forme ale violenţei, fie în cadrul şcolilor de oraşe sau de la sate, în cartiere, pe stradă, la discotecă, pe stadioane, fie în mass-media. În licee, dar şi în gimnazii se constată elevi cu o atitudine grosolană care, fie că răspund obraznic personalului didactic, fie că manifestă agresivitate fizică sau verbală faţă de colegi, aceste aspecte se extind şi in spaţiile publice sau în familie. De asemenea, creşte numărul elevilor care practică fuga de la ore sau fuga de acasă, fapte care, neglijate, pot conduce la alte forme şi mai grave de delicvenţă: vagabondajul, consumul de alcool şi droguri, perversiuni sexuale, iar în final formele cele mai severe: crima, tâlhăria sau violul, despre care mass-media prezintă cazuri concrete zilnic. Faptul ca observăm aceste cazuri, că ne îngrijorează tot mai mult este evident. Dar ceea ce mi se pare mult mai dramatic decât constatarea acestor manifestări şi care determină neliniştea noastră, este că intervenţia educativă a şcolii, a familiei sau a societăţii se face cu eficienţă tot mai scăzută. Întrebarea care se pune este: ce soluţii am putea găsi pentru ca eficienţa educaţională să crescă ?

Stim cu totii care sunt problemele invatamantului- referindu-ma la aceea a violentei in scoli, solutia cu invitarea d-lor de la politie si prezentarea unor situatii , evenimente intamplate mi se pare de mult depasita si ca atare rezultate zero; de ce nu incercati sa activati copiii-inca ii tratam ca pe vremea { raposatului- noi vorbim ei asculta, pun cateva intrebari, de bun simt, ca "da bine", am incheiat ora, multumiti ca "ne-am facut datoria"; ce bine ne-am descurcat-acest"descurcat" este din ce in ce mai des utilizat-dar elevii, care sunt principalii beneficiari, cu ce au ramas?

Cred ca scoala romaneasca este in cadere libera si asta , din cauza noastra, a cadrelor didactice care, din varii motive, cel care este cel mai des vehiculat-bani putini, lasa pe seama altora rezo;varea problemelor copiilor; observati, am spus copii si nu elevi.Da, pentru ca, 7h sau 8 h sunt copiii nostri- deci, ce vina au ei ca noi avem neajunsuri? Ce vina au ei daca familia, care si aceea o fi provenind tot dintr-o categorie defavorizata, nu stie cum sa abordeze problemele? trebuie sa ne implicam dragi colegi, sa trecem de la vorbe, prea multe si fara acoperire, la fapte-mai concrete si mai indicate.

credeti ca putem sa trecem de la teorie la practica?

eu cred ca Da.

Daca noi cadrele didactice am devenit mai egoiste, nu cred ca este vina noastra in mare parte. Cum sa ne mai gandim mai mult la copiii altora, cand acasa ne asteapta copiii nostrii , care au si ei problemele lor. De multe ori mi s-a intamplat sa nu mai am acasa rabdare cu copilul meu din cauza celor de la scoala.

Problema trebuie pusa altfel, cred eu. Daca elevii ar avea mai putin de invatat, ar avea mai putine ore de curs , iar in restul orelor pana la 7-8h am putea organiza alte activitati, chiar si pregatirea temelor, eu cred ca s-ar reduce si violenta in scoala. De multe ori copiii nici nu-si dau seama ca sunt violenti. Pentru ei imbranceala, o palma data colegului, inseamna joaca. Avem nevoie de timp ca sa ii invatam sa se joace, si cum noi nu avem timp.......Numarul mare de ore din orarul copiiloe inseamna si mult stres care se manifesta si prin crestera violentei sub toate aspectele ei.

Este de salutat aceasta manifestare si o idee pentru ceilalti colegi. Sunt de apreciat astfel de initiative si de repetat, pentru ca daca stam cu mainile in san sa faca guvernul pentru noi ceva nu vom obtine mare lucru. Felicitari!!!